Prima pagină►Legislaţie►L 188/1999

LEGEA nr. 188 din 8 decembrie 1999
(cu modificările şi completările ulterioare)
privind Statutul funcţionarilor publici
Formă actualizată la data de 28 aprilie 2020

CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 1
   (1) Prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu.
   (2) Scopul prezentei legi îl constituie asigurarea, în conformitate cu dispoziţiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient şi imparţial, în interesul cetăţenilor, precum şi al autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală.

ART. 2
   (1) Funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome.
   (2) Funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică. Persoana care a fost eliberată din funcţia publică şi se află în corpul de rezervă al funcţionarilor publici îşi păstrează calitatea de funcţionar public. nar public.
   (3) Activităţile desfăşurate de funcţionarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, sunt următoarele:
       a) punerea în executare a legilor şi a celorlalte acte normative;
       b) elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii sau instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării acestora;
       c) elaborarea proiectelor politicilor şi strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor şi statisticilor necesare realizării şi implementării politicilor publice, precum şi a documentaţiei necesare executării legilor, în vederea realizării competenţei autorităţii sau instituţiei publice;
       d) consilierea, controlul şi auditul public intern;
       e) gestionarea resurselor umane şi a resurselor financiare;
       f) colectarea creanţelor bugetare;
       g) reprezentarea intereselor autoritãţii sau instituţiei publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţarã şi strãinãtate, în limita competenţelor stabilite de conducãtorul autoritãţii sau instituţiei publice, precum şi reprezentarea în justiţie a autoritãţii sau instituţiei publice în care îşi desfãşoarã activitatea;
       h) realizarea de activitãţi în conformitate cu strategia de informatizare a administraţiei publice.